Astăzi robotul elastic Opportunity își începe al nouălea an de hoinăreală pe solul marţian asemănător celui terestreu, unde apa lichidă ce potenţial a susţinut viaţa a curs cândva, acum câteva miliarde de ani. Opportunity celebrează a 8-a sa aniversare pe Planeta Roșie, studiind cu atenție poalele unui vast crater numit Endeavour, promițând un real filon al științei apei – o circumstanță inimaginabilă la momentul aterizării pe câmpiile bogate în hematit ale Meridiani Planum, pe 24 ianuarie 2004.

”Opportunity se află de 97 de luni într-o misiune de 3 luni”, au spus cu surprindere membrii misiunii. ”Ținte atinse precum 8 ani pe Marte înseamnă pentru noi a privi în viitor, mai degrabă decât a privi în trecut”, a precizat prof. Steve Squyres, investigator principal.

Opportunity a realizat un tur de peste 34 kilometri de-a lungul suprafeței Planetei Roșii în timpul a ceea ce este numit prima expediție la sol pe o altă planetă.

Cele două rovere gemene Spirit și Opportunity au fost purtate cu o pereche de rachete Delta II în vara lui 2003 cu o misiune în garanție de numai 90 de zile marțiene (sols). Astăzi numărul zilelor marțiene de operare a atins numărul de 2846, în comparație cu timpul anticipat de numai 90 zile matțiene – adică de 31 de ori mai mult decât așteptările proiectanților.

Într-adevăr, longevivul robot suportă acum a 5-a iarnă pe Marte. Și pentru a surprinde următorul răsărit de soare, componentele realizate de om ale robotului trebuie să supraviețuiască zilnic temperaturilor dure asemănătoare celor din Antarctica.

”Nu m-am gândit niciodată că vom continua după atâta timp să planificăm secvențe de activitate pentru Opportunity”, a declarat Ray Arvidson pentru UniverseToday. Ardvison, de la Universitatea Washington din St. Louis, este investigatorul principal șef al roverului. ”Am crezut serios că atât Spirit cât și Opportunity vor fi terminate în vara lui 2004”. Însă Opportunity este un dar al științei care își continuă prezența. ”Opportunity ne-a arătat prezența unor vechi lacuri de mică adâncime care au existat pe măsură ce Marte s-a modificat drastic din punct de vedere climatic, trecând de la o perioadă mai timpurie când terenul craterelor era tăiat de canale fluviale, către condițiile actuale uscate și reci care sunt dominante”.

”Ambele rovere au demonstrat necesitatea unei mobilități laterale pentru a obține aflorimente relevante asociate cu condițiile anterioare”, a explicat Arvidson. Cu mai puțin de o lună în urmă, recolta bogată generată de mobilitate a fost din nou demonstrată când o echipă științifică condusă de Squyres și Arvidson au anunțat că Opportunity a descoperit cea mai serioasă dovadă științifică pentru prezența cândva a curgerilor de apă lichidă în istoria veche a planetei Marte.

Squires şi Arvidson au anunţat că Opportunity a găsit un filon mineral luminos compus din gips situat în segmentul Capul York al Craterului Endeavour, unde robotul întreprinzător își petrece actualmente a cincea iarnă marțiană. Venele de gips sunt o indicație geologică a curgerii apei lichide în trecut.

Opprotunity tocmai ajunsese, pe la mijlocul lui August 2011, la marginea de 22 km lărgime a craterului Endeavour, urmând unei aventuri de poveste de trei ani de zile de-a lungul unor câmpuri de dune periculoase, pornind de la ținta investigată anterior – craterul Victoria. ”De când am ajuns la Capul York, e ca și cum ne-am afla într-o misiune nouă”, a spus Squyres.

În următoarele câteva luni de iarnă marțiană rece și amară, Opportunity va realiza o campanie științifică puternică chiar dacă va rămâne staționar într-o pată numită “Greeley Haven (rai)” în onoarea prof. Ronald Greeley, un membru al echipei de la Universitatea Arizona, care de curând a trecut în neființă.

În prezent Opportunity realizează o panoramă de 360 de grade, deplasându-și brațul său robotic către aflorimentele din apropiere, realizând imagini microscopice și măsurători ale compoziției minerale cu spectrometrul de particule alfa cu raze X și conducând observații de știință radio pentru a elucida structura necunoscută a interiorului marțian și al miezului planetei.

Roverul este acoperit cu un strat ubstanțial de praf care îi limitează mult abilitatea de a genera putere prin matricea solară de susținere a vieții. De când Opportunity a traversat sudul ecuatorului, inginerii au parcat-o temporar la nordul pantei cu care se confruntă pentru a maximiza generarea de putere electrică.

”Opportunity se află actualmente pe un afloriment de brecii de impact la Greeley Haven pe Cape York”, a spus Arvidson, unde va rămâne până după ce va interveni solstițiul de iarnă în sudul planetei marte, către sfârșitul lunii Martie. Apoi va porni către sud pentru a explora mai departe venele și eventual pentru a ne conduce la depozitele de argilă localizate câțiva kilometri mai departe, de-a lungul buzei craterelor.

”Vom derula proiecte științifice grozave, cât timp vom române la Greeley Haven. Dar imediat ce vom prinde o rafală de vânt sau o schimbare de anotimputi, vom porni din nou la drum”, a declarat Squyres.

Legenedarele gemene Spirit și Opportunity reprezintă, cu siguranță, două dintre cele mai mari triumfuri în explorarea spațiului cosmic.

Sursa: UniverseToday

Pe 19 ianuarie 2012, ROSCOSMOS, Agenția Spațială Rusă a început convorbirile cu SUA și Europa asupra unei aspirații dintotdeauna … o bază umană de cercetare pe Lună. Șeful agenției ruse, Vladimir Popovkin susține discuțiile cu oficiali de la NASA și Agenția Spațială Europeană pentru o facilitate permanentă. ”Nu dorim ca omul doar să pășească pe Lună”, a precizat Popovkin ăentru Vesti FM radio, conform agenției de știri Ria Novosti. ”Astăzi cunoaștem destul despre Lună, știm că acolo există apă în zonele sale polare … acum discutăm despre cum ar trebui să începem explorarea Lunei, împreună cu NASA și ESA.”

Dar asta nu este totul. Un salt uraș în evoluția omenirii începe de obicei printr-un pas mai mic, sau doi pași. Acesta este motivul pentru care Rusia plănuiește să lanseze în următorii 8 ani două misiuni către Lună, fără personal uman la bord. După Popovkin, planul este fie de a stabili o bază permanentă pe suprafața lunară, fie de a pune la lucru un laborator științific pe o orbită a Lunei.

Aceste declarații par să survină imediat după un ghinion al misiunilor spațiale ruse – mult povestita sondă marțiană Phobos – Grunt, care s-a prăbușit pe Terra, în urma unei defecțiuni. Conform publicației FixNews aceasta a fost ultima peripeție pentru ROSCOSMOS și a urma amenințărilor președintelui rus Dmitry Medvedev la adresa celor responsabili pentru eșecurile anterioare în domeniul misiunilor spațiale, respectiv pierderea unor sateliți și lansări nefaste”.

Oricum, important este să ne concentrăm asupra contribuțiilor pozitive pe care rușii le-au realizat, particular în domeniul explorării Lunei, misiunile Luna care au oferit câteva premiere serioase. Dintre acestea putem menționa prima aselenizare cu succes a unei nave pe Lună, prima fotografiere a feței îndepărtate, prima obținere a unei aselenizări ușoare și transmiterea unor imagini panoramice înapoi pe Terra, prima navă care a devenit un satelit artificial al Lunei, primele lansări ale unor misiuni rover și primele returnări de eșantioane de sol pe care rușii le-au împărtășit cu comunitatea științifică internațională.

Și dacă rușii îi vor convinge pe americani și europeni să coopereze, vom avea o bază științifică permanentă pe Lună, pe care noi o vom putea vedea prin telescop sau webcamurile viitorului. Apoi, se vorbește și de turism pe Lună … apoi, în viitorul mai îndepărtat, ne vom putea întreba dacă nu cumva …

Sursa: UniverseToday

Pentru a reduce consumul energetic, managerii misiunii Voyager au închis un sistem de încălzire pentru o parte din nava Voyager 1, scăzând temperatura spectrometrului cu peste 23 grade Celsius. Acum acesta operează la o temperatură de 79 grade Celsius sub minus, cea mai dură temperatură pe care acest instrument a suportat-o. Oprirea sistemului de încălzire este un pas în managementul eficient al resurselor, urmărindu-se diminuarea consumului electric, aşa încât Voyager să poată continua să colecteye şi să transmită date până în 2025.

În acest moment, spectometrul continuă să colecteze și să transmită date. Acesta a fost proiectat de la bun început să opereze la temperaturi către minus 35 grade Celsius, dar a continuat să opereze la temperaturi chiar mai mici, pe măsură ce sistemele de încălzire au fost oprite rând pe rând în ultimii 17 ani. Nu s-a știut dacă spectrometrul va continua să funcționeze, însă din 2005 acesta operează la temperaturi de minus 56 grade celsius. Așa încât inginerii sunt încredințați că instrumentul va funcționa în continuare după ce încălzitorul din vecinătatea sa a fost oprit în decembrie (Cel mai degrabă, spectometrul operează actualmente la o temperatură mai joasă de minus 79 grade celsius sau minus, dar detectorul nu poate sesiza temperaturi mai mici).

Oamenii de știință și managerii misiunii vor continua să monitorizeze performanța spectrometrului. Acesta a fost foarte activ în timpul întâlnirii misiunii Voyager cu Jupiter și Saturn și de atunci, o echipă internațională condusă de cercetători francezi analizează datele furnizate de spectrometru.

Ultimul încălzitor închis a fost parte a spectrometrului în infraroșu din apropriere, care nu a mai fost operațional pe Voyager încă din 1998.

Nava Voyager a fost construită de către Laboratorul Jet Propulsion al NASA din Pasadena, California, JPL este o diviziune a Institutului Tehnologic din Pasadena, California. Misiunile Voyager sunt parte a Sistemului de Observații Heliofizice al NASA, sponsorizat de către Divizia Heliofizică a Directoratului Misiunii Științifice din Washington. Pentru mai multe informații despre misiunea Voyager, vă invităm să vizitați site-ul http://voyager.jpl.nasa.gov .

Sursa: JPL.NASA.GOV

Sunteți fan al Științei cetățenești? Puteți să vă alăturați participarea în proiectele care ajută cercetătorii și – posibil – mediul. GLOBE at night este un asemenea program! Realizând observații cu ochiul liber pe cerul de noapte în zona dumneavoastră, puteți ajuta la efortul global de estimare a poluării luminoase.

Aici aveți toată informația necesară pentru a participa la acțiunea din 2012 – Globe at Night.

Pentru început, ce este Globe at Night?

Programul GLOBE at Hight este o campanie de știință cetățenească internațională proiectată pentru a atrage atenția publicului asupra impactului poluării luminoase asupra cerului de noapte. Globe at Night dorește să responsabilizeze asupra efectelor negative ale poluării luminoase asupra observațiilor astronomice invitând cetățenii și oamenii de știință deopotrivă să măsoare luminozitatea cerului de noapte din zonele lor de reședință și să insereze datele observațiilor proprii pe un site de pe computer sau smartphone.

Poluarea luminoasă nu o amenințare doar pentru dreptul nostru de a avea un cer înstelat deasupra noastră, dar afectează deopotrivă consumul de energie, viața în sălbăticie și sănptatea. În ultimii 6 ani, campania GLOBE at Night a reușit să mobilizeze oameni din 115 țări.

Participarea la Globe at Night necesită doar cinci pași foarte simpli:

-Aflați latitudinea și longitudinea dumneavoastră;

-Găsiți constelațiile Orion, Leo sau Crux ieșind afară din casă după mai bine de o oră după apus (cam 8-10 pm ora locală);

-Sincronizați cerul de noapte cu una dintre hărțile de magnitudine care vă sunt oferite;

-Raportați observația dumneavoastră;

-Comparați observația dumneavoastră cu alte câteva mii de observații, pentru a afla care este nivelul poluării luminoase.

Puteți de asemenea utiliza noul formular online de inserare a datelor. Site-ul Globe at Night este ușor de utilizat, comprehensiv și conține multă informație de background. Baza de date poate fi utilizată pentru comparație cu o varietate de alte baze de date, precum modul în care poluarea luminoasă afectează obiceiurile de căutare a hranei de către lilieci.

Mai multe despre Globe at Night puteți afla vizitând site-ul http://www.globeatnight.org/

Astronomii nu o pot vedea, dar știu că este acolo datorită distorsiunilor cauzate de gravitația sa. Situația pare să descrie prezența materiei negre, substanța insesizabilă care, potrivit estimărilor oamenilor de știință, ar constitui cam 25% din masa universului. Descrierea mai precisă ar putea fi o mică galaxie îndepărtată, situată cam la 10 miliarde de ani depărtare de Terra. Această galaxie nu poate fi văzută în telescoape, dar astronomii au reușit să-i detecteze prezența datorită unor mici distorsiuni realizate în lumina ce o traversează.

Această galaxie întunecată este obiectul cel mai îndepărtat și cu cea mai mică masă dintre toate detectate vreodată, iar astronomii spun că acest obiect i-ar putea ajuta să identifice alte galaxii similare dar și să confirme sau să infirme actualele teorii cosmologice privind structura Universului.

”Acum avem un satelit întuecat”, a precizat Simona Vegetti, un cercetător postdoctoral la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, care a condus echipa  ce a făcut această descoperire. ”Presupunând, însă, că nu vom găsi destule asemenea obiecte, va trebui să modificăm proprietățile materiei negre. Sau este posibil să identificăm atâția sateliți câți vedem în simulări și asta ne va confirma că materia neagră are proprietățile care credem noi că le are.

Această galaxie pitică este satelitul unei galaxii eliptice îndepărtate, numită JVAS B1938 + 666. Echipa avea ca țintă sateliți vagi sau întunecați ai galaxiilor îndepărtate, utilizând lentila gravitațională și au realizat observațiile lor cu telescopul Keck II de la Mauna Kea din Hawaii, prin optica adaptativă a telescopului care a permis limitarea distorsiunilor atmosferei terestre.

Au găsit două galaxii aliniate, așa cum se vede de pe Terra, și obiectele din apropierea câmpului gravitațional au deviat lumina de la mult mai îndepărtatul obiect JVAS B1938 + 666, pe măsură ce lumina trecea prin câmpul gravitațional al galaxiei întunecate, creând o imagine distorsionată, așa numitul ”Inel Einstein”

Utilizând informațiile acestui efect, masa galaxiei întunecate a fost estimată a cuprinde 200 milioane de mase stelare, similar cu masele galaxiilor satelite găsite în jurul Căii Lactee. Dimensiunea, forma și luminozitatea inelului Einstein depinde de distribuția masei în întreaga galaxie lentilă din prim plan.

Modelele curente sugerează cam 10.000 de galaxii satelite ale Căii Lactee, însă numai 30 au putut fi observate. ”Este posibil ca multe dintre galaxiile satelite să fie constituite din materie neagră, făcându-le aproape imposibil de observat, sau ar putea fi vorba de o problemă a modului în care noi concepem formarea galaxiilor”, a spus Vegetti.

Galaxia pitică este un satelit, însemnând că este situată la marginile unei galaxii mai mari. Deoarece este mică și cea mai mare parte din masa galaxiilor nu este formată din stele ci din materie neagră, asemenea obiecte îndepărtate precum această galaxie, ar putea fi foarte vagi sau complet întunecate și invizibile.

”Din anumite motive, aici nu s-au format mai multe stele sau nici una și – de aceea – aceasta a rămas în întuneric”, a precizat Vegetti.

Vegetti și echipa sa plănuiesc să utilizeze aceeași metodă pentru a căuta mai multe asemenea galaxii satelit în alte regiuni ale Universului care, sperăm că îi va ajuta să descopere mai multe informații asupra comportamentului materiei negre.

Acest studiu a apărut în ediția din această săptămână a publicației Natura.

Sursa: UniverseToday

Oamenii de știință au descoperit recent comunități ale unor specii necunoscute anterior, care trăiesc în ape de mare adâncime, aproape de Antarctica, grupate în jurul unor izvoare hidrotermale. Această descoperire este cu siguranță interesantă pentru biologi, însă are o mare importanță și pentru astrobiologi. Dacă viața poate prospera în oceane adânci, în absența luminii solare, este posibil ca viața să poată de asemenea evolua, similar, în altă parte, în sistemul nostru solar și în alte zone ale Universului.

Mult timp cercetătorii au presupus că viața este imposibilă pe fundul oceanelor adânci; lumina solară neputând ajunge până la bază, un asemenea mediu era considerat impropriu pentru viață, așa cum o cunoaștem. Dar în 1977, oceanografii de la Institutul Scripps au descoperit izvoarele hidrotermale din adâncurile oceanelor, fapt care a schimbat puțin perspectiva.

Aceste fisuri, existente în adâncimea oceanelor Pacific, Atlantic și Indian creează  un sistem natural de ”instalații” de încălzire. Căldura și mineralele ce izvorăsc din interiorul Pământului oferă astfel un ecosistem complex la o temperatură de până la 382 grade Celsius, capabil să sprijine formele de viață ce își pot obține energia nu de la Soare ci prin descompunerea unor substanțe chimice emise de ”orificiile de ventilație”, cum ar fi hidrogenul sulfurat.

Printre cele mai recente forme de viață, descoperite în regiunea Antarcticii de către echipele de la Universitatea din Oxford, Universitatea din Southampton și British Antarctic Survey sunt demne de menționat noi specii de crab yeti, stele de mare, lipitori, anemone de mare și – potențial – o caracatiță.

”Aceste descoperiri sunt încă o evidență a extraordinarei diversități ce poate fi găsită în oceanele Terrei”, a precizat prof. Rogers de la departamentul de zoologie al Universității Oxford. Oriunde privim, fie că vorbim de recifuri de corali din ape tropicale sau aceste izvoare termale antarctice învăluite în întuneric etern, găsim ecosisteme fundamentale pe care trebuie să le înțelegem și să le protejăm”.

Însă nu doar biologii care studiază viața pe Terra pot beneficia de rezultatele acestor descoperiri recente. Aceste medii neobișnuite situate deasupra sau chiar pe fundul oceanelor pot reprezenta un model pentru originea vieții pe Terra dar și pe alte planete.

O țintă particulară este luna lui Jupiter, Europa. Cercetări recente au confirmat că acest satelit deține oceane vaste îngropate sub stratul gros de gheață; se estimează prezența unei cantități duble de apă, comparativ cu cea de pe Terra. Ca atare, acest satelit este o țintă predilectă a NASA în eforturile de căutare a vieții extraterestre. Este foarte probabil ca un anumit tip de izvoare hidrotermale să existe pe Europa, în adâncime, făcând ca distanța sa față de Soare să fie irelevantă. Dar numai pentru că viața bazată pe sulf sau metan de pe Terra poate exista în contextul unor oceane care sunt alimentate de izvoare hidrotermale, nu înseamnă că același lucru este valabil automat pe luna lui Jupiter. Prezența izvoarelor hidrotermale depinde de activitatea geologică și de un interior fierbinte, ori nici una dintre aceste situații nu are o confirmare sigură pe Europa. Rămâne posibilitatea ca energia luminoasă de la Soare poate călători până la Europa și poate oferi unor porțiuni superficiale de sub suprafața oceanelor lumină eventualelor forme de viață.

Indiferent de situație, pe măsură ce oamenii de știință descoperă viață pe Terra în medii din ce în ce mai extreme, sunt creionate analogii cu alte lumi. Dacă viața este descoperită în zone ostile ale planetei noastre, același lucru este teoretic posibil să se întâmple și în medii similare ale altor lumi extraterestre.

Sursa: UniverseToday 

Prin grija și generozitatea Consiliului Județean Maramureș, Joi, 22 decembrie 2011, în prezența unor invitați de seamă, într-o zi emoționantă cu reverberații puternice, evocând Revoluția din 1989 și cu doar câteva zile înainte de Crăciun și Anul Nou, s-a consemnat unul dintre cele mai importante momente ale istoriei Muzeului de Mineralogie Baia Mare: inaugurarea oficială a noii clădiri multifuncționale, ca extindere nu doar a unui bloc de clădire, ci ca redimensionare dintr-o perspectivă interactivă și inovativă chiar a funcțiunilor și concepției muzeale, prin care muzeul nostru se dorește a fi un partener social activ – un promotor al educației prin muzeu, un pol de atracție pentru dezvoltarea turismului, un excelent ambasador al Maramureșului și al țării noastre, prin expozițiile itinerate în străinătate și mai ales, un foarte competent conservator al unora dintre cele mai prețioase comori ale pământului care, prin muzeificare, spun povestea celei mai mari și mai valoroase colecții mineralogice regionale din Europa.

Evenimentul a fost onorat de înalți prelați ai bisericii ortodoxe, de președintele Consiliului Județean Maramureș – Mircea Man, de vice-președintele Emil Marinescu, de primarul municipiului Baia Mare – Cătălin Cherecheș și – printre alte personalități notabile – de fostul președinte al CJ. Maramureș, Marinel Kovacs, unul dintre artizanii acestui proiect de modernizare a Muzeului de Mineralogie Baia Mare, alături de directorul său fondator Victor Gorduza – a cărui lipsă am resimțit-o în contextul acestui eveniment extraordinar.

Noua aripă, multifuncțională, a muzeului va oferi cadrul dezvoltării și promovării pachetelor de servicii culturale muzeale oferite publicului larg, dar și unor categorii specifice de public școlar pe care urmărim să le apropiem și mai mult.

La subsol, atunci când condițiile de aclimatizare și etanșeizare vor permite, va fi amenajat unul dintre cele mai moderne ”adăposturi” pentru minerale, sub forma unui depozit vizitabil, în condiții speciale de iluminat, care să evidențieze starea de repaus a obiectelor, apropiată stării naturale din cadrul de proveniență.

La parter, alăturat micilor spații convenționale, cu funcțiuni tehnice, identificăm o componentă esențială pentru activitatea unui muzeu – prima sală pentru expoziții temporare la sediu, dintr-un sector care va fi dedicat acestei activități, pe o coordonată multidisciplinară și multiculturală, care să evidențieze bogăția valorilor culturale maramureșene, un spațiu de dialog și experiment cultural al expozițiilor convenționale și neconvenționale. Astăzi la parterul clădirii vă întâmpinăm cu prima secțiune a expoziției debut, numită ”Minerale și Astre”, care își propune să vă surprindă prin formatul muzeotehnicii în care sunt etalate prețioasele comori ale pământului, minerale dintre care câteva au fost etalate și au asigurat succesul unora dintre expozițiile organizate de Muzeul de Mineralogie în muzee europene.

La primul etaj descoperim o sală de conferințe cu aproximativ o sută de locuri, spațiu care poate fi modelat și pentru găzduirea unei expoziții sau a unor ceremonii speciale. Dotările multimedia moderne, precum sistemul de sunet multiplex, cu microfoane conectate cu fire și microfoane wireless, ecranul mobil și videoproiectorul din tavan, precum și sistemul de traducere simultană wireless, ce poate fi folosit în cadrul unor conferințe sau ghidaje speciale de protocol, sistemele de calcul mobile și imobile atașate utilizării în condiții excelente a acestui spațiu ce poate fi armonizat după nevoi – sunt elemente ce vor asigura varietate, excelență, originalitate și inovație în organizarea acțiunilor culturale. Sala de conferințe are atașată o sală de mărime medie, ale cărei coordonate permit utilizări muzeale multiple, precum mini-expoziții, sală atelier de lectură și activități creative, sală de ședințe și protocol, sală pentru activități de organizare. Alte spații mici cu funcții administrativ organizatorice sau depozitare pot asigura dinamica de mișcare a mobilierului în funcție de necesități.

La al doilea etaj, biblioteca cu sala de lectură și atelierul educațional sunt cele două atracții speciale. Sala de lectură sau studiu – cu o bibliotecă generoasă și un computer, menit să asigure deschiderea către … lume, via internet pentru cei doritori de studiu aprofundat, precum și un televizor LCD cu DVD player, pe care pot fi vizionate filme documentare de profil (istorie naturală – științele naturii). Holul bibliotecă este modern și elegant echipat pentru a oferi confort, condiții de studiu pentru specialiștii muzeului și pentru publicul doritor de abonare. Sala atelier educațional cu o capacitate nu foarte mare, însă modern dotată – ar putea surprinde prin tabla interactivă, videoproiectorul, tehnica de calcul atașată și mobilierul în sine. Deși în clădire sunt și alte spații ce permit abordări practice în domeniul educației non-formale, acesta are avantajul luminii naturale și cel al tehnicii.

Liftul modern cu care este dotat acest corp de clădire are și simbolul 3, care ne poate conduce, glumind, pe ”acoperișul lumii”, unde surprindem panorama incompletă dar surprinzătoare a Băii Mari, cu crâmpeie incitante de lumină și culoare. Oare cum arată această panoramă … noaptea? Stelele scânteietoare și galaxiile emergente s-ar putea vedea mai bine într-un telescop din această ipostază? Sala luminoasă de pe acoperișul clădirii se pretează cel mai bine unor ateliere de creație artistică, unor activități de studiu sau recreative, relaxante – într-un format eventual de ”cafenea culturală”, așa cum a fost proiectată, însă – așa cum ați observat sau veți observa, oferă generos cadrul și unei expuneri muzeale, așa cum este cazul celei de-a doua secțiuni a expoziției ”Minerale și Astre”, expoziția temporară debut din noua clădire. Din sală este posibil accesul pe terasă, de unde pot fi realizate observații terestre cu o lunetă terestră sau un binoclu.

Câteva dintre criteriile, deloc abstracte, care pot părea ciudate, după care un specialist sau un vizitator oarecare apreciază sau notează un muzeu sunt: accesul facil pentru persoane cu handicap locomotor, modernitatea și igiena instalațiilor sanitare și nu în ultimul rând, confortul ambiental oferit prin instalația de aer condiționat și, nu în ultimul rând, primirea caldă și profesionistă pe care o primește. Îndrăznesc să afirm că Muzeul de Mineralogie Baia Mare s-a aliniat aproape  întotdeauna acestor așteptări normale din partea publicului și dovada o veți regăsi și în această clădire multifuncțională: un lift modern, zonă de acces pentru persoane cu handicap locomotor, toaletă dotată cu senzori de prezență, mobilier estetic și confortabil, muzeotehnică cu iluminat telecomandat, facilități multimedia de vârf și resurse umane care, chiar dacă nu sunt îndestulătoare pentru a acoperi natural toate funcțiile și nevoile muzeului nostru, reprezintă un colectiv unit, competent și de bună credință .

Această realizare nu ar fi fost însă, posibilă, fără bunăvoința și deschiderea Consiliului Județean Maramureș față de necesitatea modernizării muzeului nostru și adăugarea spațiilor necesare desfășurării în condiții optime a activităților muzeului nostru. Mulțumim de asemenea public arhitectului, societății constructoare – care a realizat clădirea într-un termen foarte scurt și în parametri de calitate, firmelor care au asigurat implementarea în infrastructură a componentelor multimedia și de securitate – într-un design complet care să asigure un viitor ilustru pentru un muzeu de excepție: MUZEUL DE MINERALOGIE BAIA MARE, muzeul Dumneavoastră!

Ciprian Crișan

Șef Serviciu Marketing – PR – Educație Muzeală

Muzeul de Mineralogie Baia Mare

Filed under: evenimente Tagged: Baia Mare, Educație Muzeală, expozitie, inaugurare, Muzeul de Mineralogie ]]> http://planetariubm.wordpress.com/2012/01/12/redescoperiti-muzeul-de-mineralogie/feed/ 0 47.657831 23.564483 47.657831 23.564483 planetariubm abcx PC229612 PC149550 PC229621 PC149562 salaconf PC229627 biblioteca salaeduc PC229629